Drept jurisprudențial
Neplăceri din cauza neînscrierii autoturismului pe numele noului proprietar
„Anul trecut, în luna mai, mi-am vândut mașina printr-un contract de vânzare-cumpărare, dar noul proprietar nu a înscris autoturismul pe numele său și, de atunci, am primit câteva amenzi pentru parcare și viteză excesivă. Ce pot face pentru a radia autoturismul din punct de vedere legal de pe numele meu?” – ne întreabă cititorul nostru, B.I.
În practică, se întâmplă deseori ca la semnarea contractului, vânzătorul să predea atât mașina, cât și toate documentele originale (certificatul de înmatriculare, cartea de identitate a vehiculului etc.), având încredere deplină în buna-credință a cumpărătorului. De multe ori, din neglijență sau intenționat (pentru a evita plata anumitor taxe), noul proprietar nu îndeplinește obligațiile prevăzute de lege și, deși mașina poate trece prin mai mulți proprietari, în registrele oficiale continuă să figureze pe numele primului proprietar.
Fiind vorba de un bun mobil, conform articolului 1674 din Codul Civil, dreptul de proprietate se transferă cumpărătorului din momentul încheierii contractului, iar această tranzacție trebuie notificată atât la Administrația Fiscală, cât și la autoritatea publică competentă.
La Administrația Fiscală, transferul dreptului de proprietate poate fi notificat fie la cererea cumpărătorului, fie la cererea vânzătorului, astfel încât toate impozitele și taxele aferente vehiculului să fie în sarcina noului proprietar. Nu trebuie să lăsăm această obligație pe seama cumpărătorului, pentru a evita riscul de a fi încărcați cu impozitul auto după vânzare.
Totuși, înregistrarea la Administrația Fiscală nu implică automat schimbarea certificatului de înmatriculare și a cărții de identitate pe numele noului proprietar.
Conform articolului 11 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195 din 2002 privind circulația pe drumurile publice, în cazul transferului dreptului de proprietate, noul proprietar (cumpărătorul) este obligat să solicite autorității competente emiterea unui nou certificat de înmatriculare și radierea datelor vechiului proprietar în termen de 30 de zile de la încheierea contractului.
Neîndeplinirea acestei obligații constituie contravenție.
Conform articolului 8 din Ordinul Ministerului de Interne nr. 1501 din 2006, la momentul încheierii contractului, vânzătorul are posibilitatea de a menționa transferul dreptului de proprietate în rubrica „înstrăinat” de pe verso-ul certificatului de înmatriculare, facilitând astfel poliției identificarea eventualelor contravenții.
Dacă după expirarea termenului de 30 de zile cumpărătorul nu a înscris vehiculul pe numele său, vânzătorul poate solicita autorităților competente să înregistreze în mod oficial transferul dreptului de proprietate. Această înregistrare nu conduce la transferul propriu-zis al vehiculului, dar poate scuti vânzătorul de responsabilitatea plății amenzilor generate de contravenții comise de alte persoane.
Procesul verbal de contravenție care conține amenzile poate fi contestat de către vânzător la instanță în termen de 15 zile de la primirea acestuia.
Dacă cumpărătorul nu își îndeplinește obligațiile legale, vânzătorul poate iniția o acțiune în justiție împotriva cumpărătorului și a autorității competente de transfer, solicitând instanței să oblige cumpărătorul să înregistreze vehiculul pe numele său, sau, în caz contrar, să permită vânzătorului să finalizeze acest proces.
Despre revendicările Radioului Român față de persoanele juridice
Dacă sunteți persoană juridică și nu beneficiați de serviciile Radioului Român, este de înțeles să fiți deranjat de revendicările acestei instituții, atunci când contravaloarea acestui serviciu apare pe factura lunară de electricitate.
Organizarea și funcționarea Radioului Român sunt reglementate de Legea nr. 41 din 1991, care, în articolul 40, alineatul 3, prevede obligația persoanelor juridice de a plăti o taxă lunară pentru serviciile oferite de această instituție, în calitate de beneficiari.
Acest articol de lege a fost de mai multe ori subiect de contestații constituționale și de fiecare dată Curtea Constituțională a stabilit că prevederea menționată nu contravine Constituției, întrucât obligația de plată există doar pentru persoanele juridice care beneficiază efectiv de serviciile instituției.
Posibilitatea unor interpretări variate și abuzuri se naște din faptul că, în timp ce legea prevede clar cum pot persoanele fizice să solicite scutirea de la această obligație, în cazul persoanelor juridice această prevedere nu este reglementată.
Compania de radiodifuziune invocă acest articol de lege pentru a solicita aproape invariabil persoanelor juridice să își achite obligațiile de plată. În caz contrar, recurge la acțiuni legale pentru a-și recupera revendicările, aplicând o dobândă penalizatoare de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere.
Curtea Constituțională a emis ultima sa decizie în această privință pe 29 octombrie 2013, prin Hotărârea nr. 448, stabilind că articolul de lege este constituțional doar în măsura în care se aplică interpretarea conform căreia taxa trebuie plătită doar de cei care beneficiază efectiv de serviciile instituției. Atât autoritățile administrative, cât și instanțele de judecată sunt obligate să respecte această hotărâre.
Statutul de serviciu public al Radioului Român, invocat frecvent, și facturile emise de acesta, dar care nu sunt semnate și acceptate de destinatari, nu sunt suficiente pentru ca instanțele să oblige pe cineva la plata taxei.
Nu în ultimul rând, să nu uităm că o caracteristică a taxei, în comparație cu impozitul, este că taxa implică o contraprestație directă, adică plătitorul beneficiază de un serviciu concret. Legea nu creează o prezumție legală absolută și irefragabilă în privința obligației de plată a taxei; pentru a obține o hotărâre favorabilă, reclamantul trebuie să demonstreze temeinicia revendicărilor și furnizarea efectivă a serviciilor.
Un antreprenor de stat abil poate crea „ceva din nimic”, dar rămâne de reflectat dacă, cunoscând legea și în fața unei practici judiciare favorabile, merită să plătim pentru nimic?
Se pare că, în continuare, puțini își exercită drepturile, iar fără apărare, aplicând legea numerelor mari, politica comercială a Radioului Român rămâne profitabilă.