Despre microîntreprindere

Conform Codului fiscal aprobat prin Legea nr. 22 din 2015, o microîntreprindere este considerată acea persoană juridică ce desfășoară activități economice și care îndeplinește următoarele condiții privind veniturile totale anuale obținute în anul financiar anterior:

  • nu depășesc 500.000 EUR;
  • nu provin din activități bancare, de asigurare, piață de capital (cu excepția intermedierii), jocuri de noroc sau activități legate de extracția petrolului și gazelor naturale;
  • veniturile din activități de consultanță și management nu depășesc 20% din cifra de afaceri.

Valoarea în euro se convertește în lei la cursul de schimb stabilit de Banca Națională a României la încheierea anului fiscal al respectivei întreprinderi.

După această verificare, trebuie examinată și structura de proprietate, deoarece statul și autoritățile locale nu pot deține participații la capitalul social al microîntreprinderii.

De asemenea, indiferent de condițiile menționate, o societate nu este considerată microîntreprindere dacă se află în procedură de insolvență sau faliment înregistrată la registrul comerțului sau la tribunal.

Impozitarea ca microîntreprindere este obligatorie pentru întreprinderile nou-înființate și pentru cele care au îndeplinit cerințele de mai sus în anul fiscal anterior.

Fac excepție întreprinderile nou-înființate care au un capital social de minimum 45.000 lei. Acestea pot alege între impozitul pe microîntreprinderi și impozitul pe profit. Regimul fiscal ales este definitiv, cu condiția ca, pe parcursul funcționării, capitalul social al companiei să nu scadă sub această limită. În caz contrar, în anul fiscal următor se va aplica impozitul pentru microîntreprinderi.

Anul fiscal este echivalent cu anul calendaristic. Pentru o întreprindere nou-înființată sau dizolvată, anul fiscal reprezintă perioada din anul calendaristic în care persoana juridică a existat.

Legea prevede două cote de impozitare:

  • 1% din cifra de afaceri – dacă întreprinderea are unul sau mai mulți angajați;
  • 3% din cifra de afaceri – dacă societatea nu are niciun angajat.

Se consideră angajat persoana care lucrează în baza unui contract individual de muncă, cu normă întreagă. Condiția este îndeplinită și dacă întreprinderea are mai mulți angajați cu normă parțială, iar totalul acestora echivalează cu o normă întreagă, sau dacă întreprinderea încheie un contract de mandat sau de management care asigură persoanei respective un venit echivalent cu salariul minim brut pe economie.

Modificarea numărului de angajați implică schimbarea cotei de impozitare aplicate.

De asemenea, dacă cifra de afaceri depășește 500.000 EUR sau dacă veniturile din consultanță și activități de management depășesc 20% din cifra de afaceri, impozitul pe venitul microîntreprinderii se schimbă în impozit pe profit.

Având în vedere aceste aspecte, este recomandat să se analizeze cu atenție forma de întreprindere aleasă, deoarece, în multe cazuri, microîntreprinderea poate fi mai avantajoasă decât persoana fizică autorizată sau întreprinderea individuală.